Afla despre trecut!
Descopera trecutul, traieste prezentul, pentru a putea intelege viitorul.
Recent Posts
Dealul Piatra Rosie, o inaltime de 831m, pe varful caruia se afla cetatea, se ridica izolat din fundul vaii Luncanilor.
Cetatea, ridicata din piatra, de porma patrulatera, cu latimile de 102×45m, are patru turnuri, dispuse pe mijlocul laturii rasaritene. In interiorul incintei se afla o constructie din lemn, ale carei baze de piatra s-au pastrat in intregime. Pentru colectarea apei, necesare garnizoanei, in coltul de nord-vest al cetatii se afla o groapa sapata in stanca.
In afara incintei cetatii se observa urmele unui sanctuar, format din aliniamente de coloane de piatra.
Pe coasta estica a dealului, o a doua incinta cu zidurile cladite din piatra de stanca si palisada se sprijinea cu o latura pe fortificatia de pe culme, avand in interior un drum pavat din piatra.
Pe drumul de acces spre cetate erau plasate trei turnuri de paza.
Cetatea de la Piatra Rosie, parte componenta a sistemului de fortificatii dacic, avea menirea de a bara inaintarea dinspre Valea Streiului a dusmanilor care incercau sa atace capitala Daciei libere.
Am vrut sa pun in cadrul acestor articole si niste poze ale acestor cetati, insa din anumite motive nu mai pot aparea pe aceasta pagina. Daca aveti insa cumva voi poze cu aceste cetati va rog sa mi le trimiteti prin mail la adresa ealtfel[at]gmail[punct]com. Va multumesc anticipat!
Insiruit pe Apa Gradistei, la sud de larga si manoasa vale a Muresului, complexul de cetati si asezari dacice din Muntii Orastiei a constituit nucleul statului dac din perioada lui Burebista si Decebal si, totodata, cea mai inalta expresie a dezvoltarii culturii materiale daco-getice din secolele I i.e.n. - I e.n.
Salba de fortificatii de la Costesti, Blidaru si Piatra Rosie, menita sa apere cetatea de scaun a regilor daci de la Sarmizegetusa Regia (Gradistea de Munte), ale caror ruine ne intampina peste timp la fel de impunatoare, reprezinta marturii de pret ale infloritoarei civilizatii din aceasta trimilenara vatra.
Centrul primului stat unitar al geto-dacilor, intemeiat de Burebista, a fost fixat de Decebal (intre anii 87-106 i.e.n) in Muntii Orastie, in jurul cetatii Gradistea Muncelului, cetate identificata cu Sarmizegetusa. Aici s-au construit un complex de asezari civile si fortificatii din piatra. Intre 108 si 110 se construieste in sud-vestul Depresiunii Hategului noua capitala a provinciei Dacia, “Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica”, sub indicatiile arhitectului Decimus Terentius Scaurianus. Alaturi de titulatura romana oficiala, in 117-118 apare aici pe o inscriptie a imparatului Hadrian -pentru prima oara- si vechiul nume de Sarmizegetusa, in amintirea cetatii lui Decebal din Muntii Orastiei…
In 1924, sub conducerea Comisiei Monumentelor Istorice si a institutului de istorie nationala si arheologie din Cluj, sunt incepute sapaturile arheologice menite sa scoata la lumina vestigiile Sarmizegetusei si ale vecinatatilor ei.
In luna decembrie a nului 2000, cinci cetati dacice din acest perimetru - care are o suprafata de 600 de km patrati- au fost declarate Monumente ale Patrimoniului Cultural Universal, intrand sub protectia UNESCO. Dar protectia romaneasca? Ultima luna a secolului XX a cunoscut o avalansa fara precedent a hotilor si porfanatorilor din Muntii Orastie. In lipsa unei imperioase legi a patrimoniului, autoritatile locale hunedorene s-au vazut asaltate de ceea ce neoficial a fost numit “al treilea val de atac asupra comorilor lui Decebal”. Banditi din tara (in legatura sau nu cu “colectionari” de aiurea) aveau (au) drept principal obiectiv “sarcofagul cu aur de doua tone” al lui Decebal! Baietii nu se joaca, nu vizeaza obiecte de cult sau alte “maruntisuri” vechi de doua milenii. Politia din zona afirma public, neputincioasa (deocamdata) ca se stie ca exista cel putin … 70 (!!!) de detectoare performante de metal care misuna neabatute prin zona, intr-o clandestinitate tradata doar de jeep-uri ce trec triumfatoare prin vama. Si asta in timp ce Muzeul Civilizatiei Dacice si Romane din Deva isi permite doar un detector!
A doua categorie este a “gainarilor”, adica a celor care se multumesc cu faimoasele cosoane - monede de argint dacic. Inca din “primul val de cautatori” de acum 3-4 ani, au fost prinsi cinci “norocosi”, insa nici acum nu sunt pedepsiti in instanta, caci expertizele nu s-au incheiat.
A treia categorie este a celor care, punand ban peste ban din “munca cinstita”, isi ridica, fara autorizatie de constructie, case de vacanta. Culmea patrimoniului este ca unii indragostiti de istoria veche romaneasca se stabilesc -oare de ce?- in apropierea locurilor banuite de a fi purtatoare de comori (vestigii) din vremea Daciei libere. nu pe litoral, nu in Bucegi, sufletul lor bate pentru Sarmizegetusa…
Cat timp va mai fi regiunea sacra a Muntilor Orastie un “Eldorado” pentru borfasii de toate categoriile? Daca fostul ministru al culturii n-a devenit boss la UNESCO (dupa “straduinte” uriase pe banii contribuabililor), atunci probabil ca nu l-a interesat nici onoarea lui Decebal si a vestigiilort bimilenare. Situatia trebuie sa intre intr-o normalitate care sa redea demnitatea istoriei tarii, iar siturile arheologice nationale sa devina bine protejate juridic si practic, cu sprijinul amplu al Ministerului Ordinii Publice si nu cu cativa paznici de ocazie. Bunurile noastre patrimoniale nu au ce cauta in colectiile muzeale sau particulare de aiurea.
Articol preluat din Revista Magazin nr. 2(2253) din 11 ianuarie 2001, autor Paul Ioan.